Nu mă-nțelegi..

[Strofa 1]  
Glumesc peste rană ca să nu-mi vezi tremurul.  
Zâmbetul ține loc de strigăt, dar nu-l vindecă.  
Tu vezi lumină, eu port furtună,  
și-mi doresc să mă citești, nu să mă ghicești.  

[Refren]  
Nu sunt rece, sunt doar obișnuit să mă ascund.  
Nu sunt tare, sunt doar crescut să nu cer.  
Dacă rămâi o clipă în tăcerea mea,  
o să vezi omul care vrea să fie simțit, nu interpretat.  

[Strofa 2]  
Când mi-e dor, se face nod în mine  
și iese ca nerv, nu ca dorință.  
Tu auzi tonul, eu trăiesc lipsa,  
și-mi doresc să mă vezi dincolo de reacție.  

[Refren]  
Nu sunt rece, sunt doar obișnuit să mă ascund.  
Nu sunt tare, sunt doar crescut să nu cer.  
Dacă rămâi o clipă în tăcerea mea,  
o să vezi omul care vrea să fie simțit, nu interpretat.  

[Strofa 3]  
Când spun „gata”, vreau doar aer,  
vreau liniște, nu plecare.  
Tu auzi finalul, eu caut echilibru,  
și-mi doresc să înțelegi că nu fug de tine, ci de haosul meu.  

[Refren]  
Nu sunt rece, sunt doar obișnuit să mă ascund.  
Nu sunt tare, sunt doar crescut să nu cer.  
Dacă rămâi o clipă în tăcerea mea,  
o să vezi omul care vrea să fie simțit, nu interpretat.  

[Strofa 4]  
Par puternic ca să nu devin povară,  
dar puterea mea e doar un scut vechi.  
Eu caut sprijin, nu distanță,  
și-mi doresc să vezi inima, nu armura.  

[Refren – final]  
Nu sunt rece, sunt doar obișnuit să mă ascund.  
Nu sunt tare, sunt doar crescut să nu cer.  
Dacă mă privești fără grabă, fără teamă,  
o să găsești omul care vrea să fie ținut, nu lăsat.

Estradă, low bass vibrant, male mature voice,  reverb, sinfony orchestra in the background