Copilu din mine

[1]  
Simt cum se strânge-n mine tot răul lor ascuns,  
veninul care-n suflet hoțește mi-a pătruns.  
Nu urlă, nu lovește, dar mă desface-n două,  
și-mi lasă inimioara cu o durere nouă

[REFREN]  
Și-mi zic în gând, oh Doamne, te rog nu mă lăsa  
că prea mulți oameni vin cu umbra lor durere,  
Eu vreau lumină, vreau pace aici în viața mea,  
nu vreau durere, și iubire ce mă trădează așa.

[2]  
În plex se strânge un nod mai vechi și greu,  
copilul meu din mine strigă: *nu e al meu.*  
Nu omul mă rănește, ci rana neînchisă,  
aceeași amintire veche, aceeași teamă nescrisă.

[3]  
Toxic e cel ce-mi fură liniștea din piept,  
care mă face să mă simt vinovat pe nedrept.  
Cel care vrea să mă pierd ca să-l pot suporta,  
și-mi frânge drumul, visul, tot ce pot crea.

[REFREN]  
Și-mi zic în gând, oh Doamne, te rog nu mă lăsa  
că prea mulți oameni vin cu umbra lor durere,  
Eu vreau lumină, vreau pace aici în viața mea,  
nu vreau durere, și iubire ce mă trădează așa..

[4]  
Dar cel mai tare doare când e sângele meu,  
când chipul lui e sfânt, dar sufletul e greu.  
Atunci durerea crește, nu mai e doar rană,  
devine viața mea întreagă, devine altă dramă.

[5]  
Copilul meu interior tremură iar și iar
deși sunt mare, am familie, am zborul meu clar.  
Dar vocea lui mă prinde, mă duce înapoi,  
în casa unde lacrimile nu aveau rost și nevoi.

[6]  
Și-atunci învăț că iubirea nu-i să mă distrug,  
nu-i să rămân acolo unde sufletul mi-l smulg.  
Iubirea e puterea de a-mi păstra lumina vie,  
de a-mi ridica inima, chiar dacă doare, chiar dacă nu-mi iese mie.

[REFREN]  
Și-mi zic în gând, oh Doamne, te rog nu mă lăsa  
că prea mulți oameni vin cu umbra lor durere,  
Eu vreau lumină, vreau pace aici în viața mea,  
nu vreau durere, și iubire ce mă trădează așa..

Manele moderne românesti, low bass vibrant