[Create an EDM folkloric instrumental at 80–85 BPM blending symphonic orchestra with electronic elements.] [Include an extended atmospheric intro, a long fantasy‑like instrumental break in the middle, and a wide emotional outro.] [Use emotional strings, airy pads, deep sub‑bass, ethnic plucked instruments, and cinematic textures.] [Keep the mood dreamy, uplifting, immersive, and fantasy‑inspired, with spacious evolving layers.] ---------------------------------------------------------- [Strofa I] Visuri trecute, uscatele flori, Ce-ați fost cândva, viața vieții mele, Când eu vă urmam, în căzutele stele, Cu ochiul din urmă ca meteorul. V‑ați dus cu-ai mei ani, ducu‑vă dorul, Precum cu toamna frunzele trec; Buza mi‑e rece, și sufletul sec, Viața-mi se scurge lăsând izvorul. [Strofa II] Candela luce a icoanei de-argint A Sfântului nostru, și crezului meu, Mă topește tainic, însă mereu Mi-arată cât de slab și de firav mai sânt. Ca un nor negru gonit de un vânt, Alerg pe scurta-mi cale a vieții, Ascult bufnița jeluind pe pământ, Ce-mi bântuie sufletul ca un mormânt. [Strofa III] Viața‑mi se scurge ca și murmura rece Ce‑o suflă un crivăț printre pustii, Mă usuc ca și crucea pusă‑n câmpii, De blesteme și fața și gura îmi sece. Îmi târăsc soarta ca un vultur în taină Ce‑și târăște aripa frântă, zdrobită, Și viscolul iernii și moartea-mi cântă, De somnul cel dulce-mi șoptește în tâmplă. [Refren] Și‑n noaptea adâncă mă chemă iar dorul, Ca vântul ce‑și plânge prin stele fiorul; Mi‑e viața o umbră ce‑și caută zborul, Și‑n tine‑și aprinde din nou viitorul. ------------------------------------------------------------ [Strofa IV] Am uitat de mamă, am uitat de tată, Am uitat de lege, am uitat de tot; Și mintea mi‑e seacă, și gândul netot, Pustiul ce arde‑n inima‑mi beată. Pe‑n chaosul vieții unde tu îmi apari, Cum vântu pe valuri în a navei velă, Cum printre nouri galbene-i stelă, Prin neagra noapte, ca un felinar. [Strofa V] Te văd adesea, frunte senină, Ca și gândirea lui Dumnezeu. Sufletu‑ți arde‑n sufletul meu Cu‑o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voi să mor, Îmi blestem însuși eu mântuirea, Orb, nebun, ce‑și blestemă firea Ce‑ar vrea din frunte să‑și stingă un nor. [Strofa VI] Dar dacă în gândul zilelor mele Se stinse din mintea lui Dumnezeu, Și dacă acuma pentru sufletul meu Nu‑i loc aicea, ci numai‑n stele: Atunci când mi‑or duce îngerii săi Palida‑mi umbră în albul de munte, Să‑mi pui cununa pe palida-mi frunte Și pana și lira la căpătâi. [Refren] Și‑n noaptea adâncă mă chemă iar dorul, Ca vântul ce‑și plânge prin stele fiorul; Mi‑e viața o umbră ce‑și caută zborul, Și‑n tine‑și aprinde din nou viitorul. ----------------------------------------------------------